Un loc pe lume

Ceplenita,Jud. Iasi

Cepleniţa este o localitate în judeţul Iaşi, Moldova, România, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, situată la 6 km sud de Hârlău, pe Valea Bahluiului(la 60 km distnta de Iasi).
Zona in care sunt amplasate localitatile componente ale comunei este bogata in vestigii istorice care atesta vechimea, stabilitatea si continuitatea poporului roman pe aceste meleaguri.
Astfel, in partea de sud-vest se afla statiunea neolitica Cucuteni iar mai jos, spre vest, cetatea dacica Catalina a caror valoare si importanta sunt deosebit de cunoscute.
In partea de sud se afla Cotnari iar la nord orasul Hirlau, ambele cunoscute mai ales din perioada medievala cand domnitori ai Moldovei, in frunte cu Stefan cel Mare, s-au deplasat adesea in acesta zona, au emis numeroase acte de cancelarie, mai ales confirmarea sau transmiterea unor proprietati catre boierii vremii sau manastirile din nordul si estul Moldovei.
In anul 1617 prin hrisovul domnesc al lui Radu Mihnea Voda (fapt relatat in “Surete in izvoade” de Gh.Ghibanescu vol. II Iasi, 1907 ) “vornicului Nistor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche I se reconfrima posesia mosiei Ceplenita (Radu Mihnea Voda intalneste vornicul Nistor Ureche) toate satele din tara Moldovei si anume: 52 sate intregi, 45 parti de sate, 17 mosii, 6 helestee, un loc de vanat, o prisaca, 45 falci de vie in cele 19 judete ale Moldovei de pe atunci si satul Ceplenita, satul Buhalnita ce este mai sus de hotarul ceplenitenilor, cu vad si moara in raul Bahlui ce este in tinutul Hirlaului”
Vornicul Nistor Ureche trece mosia in proprietatea nepotului sau Vasile Ureche, fiul cronicarului Grigore Ureche care, la randul sau vinde aceasta proprietate lui Pascu-Lupascu-Buhusi, casatorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino.
Urmeaza ca proprietar, Constantin Cantacuzino-Pascanu (unionistul de la 1848, exilat de Mihai Sturza la Conacul de la Ceplenita).
Dupa 1857 mosia si Conacul Ceplenita trec in proprietatea ginerilor lui Mihail Cantacuzino, Panaite Bals si Ion Vacarescu.
Ultimii proprietari ai mosiei si conacului au fost Hristache si C.Zarifopol cu Eliza Zarifopol, unchii cunoscutului critic lliterar din perioada interbelica, Paul Zarifopol.
Pe aceste meleaguri au trecut inafara marilor domnitori al Moldovei, Mihai Eminescu in calitate de revizor scolar care a vizitat Buhalnita in 1893, Nicolea Iorga, Mihail Sadoveanu, George Topirceanu,Octav Desilla si multi altii. Aici, la Buhalnita, s-a nascut renumitul profesor Gheorghe Ungureanu.
Documentele vremii mentioneaza in aceasta zona doua vestite hanuri si 14 mori de apa a caror activitate a incetat la inceputul secolului al –XX-lea cand a fost construita prima moara cu aburi. Se fac referiri, de asemenea, la existenta a numeroase helestee si prisaci, vestite prin productia de peste, miere si ceara.
Dupa cel de-al-II-lea razboi mondial castelul trece in proprietatea satului. Aici functioneaza o scoala gimnaziala iar in anii *80 aici se afla sediul institutiilor de cultura: Camin Cultural, Biblioteca.
In anul 1986 Castelul este afectat de un incendiu devastator iar ce a mai ramas este distrus de sateni dupa 1989. In fata curtii se afla Biserica “Sf.Gheorghe” reconstituita dupa un puternic cutremur in anul 1802. Aici se afla o valoroasa catapeteasma din 1847, un zid inconjurator iar la intrare in clopotnita de la inceputul sec.XIX.
Principalele obiective pe care le intalniti sunt:
Conacul Cantacuzino-Paşcanu
Istoria conacului Cantacuzino-Paşcanu este la fel de măreaţă precum edificiul aflat acum în ruine. În 1617, vornicul Nistor Ureche capătă în stăpânire o frumoasă moşie în zona Cepleniţei. El construieşte acolo o curte boierească şi un conac pe care le va stăpâni, de la jumătatea secolului al XIX-lea, familia Cantacuzino-Paşcanu. Noii proprietari construiesc peste ce rămăsese din conacul familiei Ureche un splendid palat, ce a devenit nu numai loc de relaxare, ci şi de exil politic.

În secolul al XX-lea, conacul şi moşia au ajuns în proprietatea familiei Zarifopol. Constantin Zarifopol, un mare pasionat de maşini, ţinea în curtea conacului multe automobile cu care participa din când în când şi la raliuri.
Biserica Sfinţii Voievozi
Biserica Sfinţii Voievozi din Cepleniţa a fost construită din zidărie în anul 1802 de către logofătul Iordache Cantacuzino-Paşcanu, având scopul de a servi ca biserică de curte boierească. Deoarece fusese năruită de cutremure, ea a fost renovată în perioada 1836-1847 de către Mihalache Cantacuzino, nepotul ctitorului. niţial, Biserica din Cepleniţa era împrejmuită de un zid de piatră netencuită, care îngloba în partea dinspre conac un turn clopotniţă. Astăzi, din acest zid nu s-a mai păstrat decât baza (0.70 - 1.50 metri), care este folosită ca suport pentru pilonii de zidărie al unui gard [2]. În anul 1939, Biserica Sfinţii Voievozi din Cepleniţa a fost declarată monument istoric. În prezent este biserică parohială. În jurul bisericii se află un mic cimitir.